EN 149:2001 – A1:2009 este standardul european care acopera specificatiile tehnice pentru dispozitivele de protectie respiratorie – semi-mastile filtrante care protejeaza impotriva particulelor

O semi-masca este definita ca acoperind nasul, gura si barbia. Piese pentru fata sunt confectionate din cauciuc natural sau sintetic, care confera mastii flexibilitatea de a se mula pe conturul fetei.

Semi-mastile se gasesc cu o varietate de diferite tipuri de filtrare in conformitate cu diverse standarde: EN 141 Filtre pentru gaz, pentru a elimina anumite tipuri de gaze si vapori, sau filtre combinate pentru eliminarea particulelor solide si/sau lichide si anumite tipuri de gaze si vapori. Fiecare dintre tipurile de filtre are trei clase: Clasa 1, Clasa 2 si Clasa 3.

Exista 3 clase de masti asa cum sunt definite de standard: FFP1 = Cea mai mica clasa de protectie; FFP2 = Clasa superioara de protectie; FFP3 = Cel mai inalt nivel de protectie

Ce inseamna clasele P1 P2 si P3 pentru semi-mastile de protectie?

Semi-mastile conforme standardului EN 149:2001 – A1:2009 sunt utilizate pentru a proteja impotriva particulelor solide atomizate de mici dimensiuni precum praf, fum, ceata (nu protejeaza impotriva gazelor). Semi-mastile de protectie confectionate din material textil, sunt clasificate in trei clase de eficienta de filtrare:

• FFP1 – se referă la cea mai mică filtrare a celor trei măști cu o filtrare cu aerosoli de cel puțin 80% din particulele mai mici de 2 micrometri și scurgeri la interior de maxim 22%. Această mască este folosită în principal ca mască de praf (renovări de locuințe și diverse tipuri de lucrări).

• FFP2 – au un procent de filtrare de minimum 94% de particule mai mici de 0.5 micrometri și scurgeri de maxim 8% în interior. Acestea sunt utilizate în principal în construcții, agricultură și de către profesioniștii din domeniul sănătății împotriva virusurilor gripei. În prezent sunt utilizate pentru protecția împotriva coronavirusului.- MASTI PUSE LA DISPOZITIE DE IPP

• FFP3 –sunt cea mai filtrantă mască a FFP-urilor. Cu un procent de filtrare minim de 99% de particule mai mici de 0.5 micrometri și scurgeri maxime de 2% în interior, acestea protejează împotriva particulelor foarte fine, cum ar fi azbestul.

Semi-mastile de protectie apartinand claselor P1, P2 si P3 sunt testate in conformitate cu cerintele standardului PN-EN 149:2001.

Cele trei teste obligatorii realizate in cadrul standardului, sunt:

• Fuga totala spre interior. Acest test masoara probabilitatea mastii de protectie respiratorie de a proteja utilizatorul impotriva potentialelor pericole. Un subiect de testare echipat cu masca pentru particule intra intr-o camera de testare inchisa, cu o concentratie constanta de aerosoli de clorura de sodiu. In timp ce subiectul respira, aerul din interiorul mastii este esantionat si analizat pentru a determina ce procent de clorura de sodiu ar putea sa treaca prin masca.

• Penetrarea materialului filtrant. Scopul acestui test este de a masura puterea de filtrare a mastii. Acest test este efectuat prin expunerea unui cap-manechin echipat cu o masca la 120 mg de 2 tipuri de aerosoli de testare (clorura de sodiu si ulei de parafina). Standardul defineste procentul % maxim admis de penetrare a celor 2 aerosoli, pentru mastile FFP1/FFP2 si FFP3.

• Rezistenta respiratorie. Acest test evalueaza abilitatea mastii de filtrare de a oferi protectie, in timp ce permite utilizatorului sa respire cu usurinta.Testul este efectuat utilizand un cap-manechin Sheffield – aparat respiratie. Atat rezistenta la expirare cat si la inhalare sunt masurate sub un flux de aer continuu.

Definirea perioadei de utilizare

In conformitate cu EN149:2001 + A1 : 2009, se va indica daca o semi-masca pentru filtrarea particulelor trebuie utilizata doar pentru un singur schimb sau mai multe schimburi. Pentru a indica nivelul de protectie, trebuie sa se adauge un “R” pentru “reutilizabil” sau un “UN” pentru “unica folosinta” la numele produsului, dupa cod/numarul de referinta.